Sindromul Crouzon
Florina Stoica
Definiţie clinică
Sindromul Crouzon (disostoza craniofacială) este un sindrom genetic caracterizat prin deformare craniană şi facială, orbite lipsite de profunzime, proeminența accentuată a globilor oculari (exoftalmie), maxilar puţin dezvoltat şi mandibulă proeminentă anterior (prognatism). Extremitățile (mâinile și picioarele) au un aspect normal.
Malformațiile Chiari I sunt o consecință a Sindromului Crouzon în aproximativ 70% din cazuri.
Incidență
Incidența este de 1 la 60.000 de nou născuți vii. Este al doilea cel mai frecvent sindrom de craniosinostoză (după sindromul Muenke). Ambele sexe sunt afectate în mod egal.
Aspecte genetice
Sindromul Crouzon prezintă o eterogenitate fenotipică considerabilă, în a cărei etiologie genetica joacă un rol important. Cauza genetică este reprezentată de mutaţii în genele FGFR2 (95% dintre cazuri) și FGFR3 (5% dintre cazuri). Gena FGFR2 oferă instrucțiuni pentru a produce o proteină numită receptorul 2 al factorului de creștere al fibroblastelor. Printre funcțiile sale multiple, această proteină semnalează celulelor imature să devină celule osoase în timpul dezvoltării embrionare. Se crede că mutațiile din gena FGFR2 au ca rezultat producerea unei proteine FGFR2 cu semnalizare hiperactivă, ceea ce face ca oasele craniului să fuzioneze prematur. FGFR3 este exprimat predominant în oasele frontale în timpul dezvoltării embrionare. O mutație punctuală a acestui receptor are ca rezultat fuziunea prematură a oaselor craniene frontale. Modelul de transmitere este autozomal dominant. Se crede că vârsta înaintată a tatălui ar favoriza apariţia acestor mutaţii.
Semne şi simptome clinice
-craniu: craniosinostoza prematură cu modificarea formei acestuia
-faţa: hipoplazie maxilară, prognatism mandibular
-ochii/orbitele: orbite superficiale, exoftalmie, hipertelorism, atrofie optică, strabism, conjunctivită, keratită de expunere, scăderea acuității vizuale
-urechile: anomalii ale urechii medii care blochează canalul auditiv şi contribuie la apariţia tulburărilor de auz
-nasul: are formă de „cioc de papagal” cu deviaţia septului nazal ceea ce poate crea dificultăţi în respiraţie
-gura: cerul gurii înalt, îngust şi arcuat, buza superioară subţire, maxilarul superior nedezvoltat şi mandibula proeminentă, anomalii dentare (anomalii de număr, mărime şi formă, dinţi înghesuiţi şi malocluzie)
-schelet: fuziuni ale vertebrelor, deplasarea osului cotului şi imobilizarea articulaţiei cotului
-piele: pete de culoare închisă (acanthosis nigricans) în special pe gât, pleoape şi în jurul gurii
-sistemului nervos central: hidrocefalie, convulsii, dureri de cap
-nazofaringe: apnee de somn
Diagnostic
-istoric familial pozitiv
-Sindromul Crouzon este suspectat la naștere datorită deformărilor faciale și craniene specifice
-examenul fizic relevă trăsăturile caracteristice la orice vârstă
-tehnici imagistice (RMN/CT/Radiografii)
-evaluare interdisciplinară (genetică, oftalmologică, ORL, neurologică, psihologică, etc)
-testare genetică (mutaţii ale genei FGFR2 sau FGFR3 în ADN-ul pacientului)
Sfat genetic
Modelul de moștenire al Sindromului Crouzon este autozomal dominant. Fenotipul este variabil, inclusiv în cadrul aceleași familii. Este importantă anamneza detaliată, efectuarea arborelui genealogic și examinarea fizică a pacientului și a familiei. Limitările testării genetice sau identificarea unei variante cu semnificatie incertă trebuie discutate. Dacă într-o familie a fost identificată prin analiză genetică o mutaţie, aceasta se poate testa și la celelalte rude, chiar dacă semnele de boală prezente sunt minime. Descendenţii unei persoane cu Sindrom Crouzon au un risc de 50% de a moşteni gena modificată de la părintele său. În aproximativ 50% din cazuri mutația este de novo.
Diagnostic prenatal
Este posibilă identificarea mutaţiilor genelor FGFR2 sau FGFR3 prin analiza vilozităţilor coriale (formaţiuni ale placentei ale căror celule au aceiaşi informaţie genetică cu produsul de concepţie) în săptămâna a zecea de sarcină sau prin analiza celulelor fetale din lichidul amniotic în săptămâna a 16-a de sarcină. Aceste investigaţii sunt utile doar în cazul în care este cunoscută mutaţia părintelui. Identificarea mutaţiei la făt nu se poate prezice gravitatea afectării. Ultrasonografia prenatală poate detecta unele malformaţii craniofaciale. Severitatea aspectului clinic se poate constata după naştere.
Tratament
-este complex și necesită o abordare multidisciplinară (pediatri, chirurgi buco-maxilo-faciali, chirurgi plasticieni, neurochirurgi, orl-ist, geneticieni, oftalmologi, etc)
-tratamentul este diferit de la pacient la pacient şi se adresează anomaliilor prezente
-managementul chirurgical este modalitatea de tratament de elecție pentru corectarea dezvoltării necorespunzătoare a feței și a orbitelor (previne orbirea și dizabilitatea intelectuală legată de restricția dezvoltării creierului și a orbitelor)
-tratamentul chirurgical se face într-o singură etapă sau în mai multe etape
-sunt avute în vedere terapii farmacologice și genetice care suprimă în mod specific activitatea FGFR
-este necesară monitorizarea pe termen lung
Prognostic
-depinde de severitatea malformațiilor și de momentul în care acestea au fost corectate
-dacă anomaliile craniului sunt corectate, pacienții cu Sindrom Crouzon vor avea funcție cognitivă, vedere, auz și durată de viață normale