Bolile Perxizomale

edubolirare

Bolile Perxizomale

    Important!

    Peroxizomii sunt organite subcelulare delimitate de o membrana lipidica trilaminara, prezenti in toate celulele dar abundenti in ficat si rinichi. Matricea lor contine peste 40 de enzyme implicate in reactiile de oxidare a acizilor grasi si biosinteza colesterolului.

    Exista doua categorii principale de boli peroxizomale, produse fie de tulburari in biogeneza peroxizomilor (de exemplu, sindromul Zellweger, in care exista o reducere marcata a numarului de peroxizomi), fie prin deficienta unei anumite enzime peroxizomale (de exemplu, adrenoleucodistrofia, acatalazemia, boala refsum).

    Sindromul Zellwegereste o boala letala, transmisa autosomal recesiv care in formaclasica se manifesta prin: dismorfie cranio-faciala (fontanele cu suturi larg deschise, occiput plat, hipertelorism, epicantus, anomalii ale pavilioanelor auriculare); disfunctie neurologica grava (hipotonie, surditate de perceptie si cataracta sau corioretinopatie, convulsii); retard psiho-motor, hepatosplenomegalie; icter colestatic (inconstant); chisturi renale si retard somatic. Evolutia este severa, cu deces in primul an de viata.

    Adrenoleucodistrofiaeste cauzata de mutatia unei gene localizate pe cromozomul X (Xq 28), care determina sinteza unei proteine peroxizomale – ALDP – implicata in metabolismul acizilor grasi saturati cu lant foarte lung. Boala se transmite recesiv legat de X si debuteaza de obicei dupa varsta de 10 ani, prin scaderea performantelor scolare, tulburari de comportament, convulsii si insuficienta corticosuprarenala; se produce apoi pierderea progresiva a vederii, a vorbirii si dementa. Suferinta neurologica severa, caracteristica bolii, este expresia unui process progresiv de demielinizare cerebrala, determinat de efectul citotoxic al acizilor grasi saturati, cu lant foarte lung. Diagnosticul este confirmat prin demonstrarea valorilor crescute ale acizilor grasi cu lant foarte lung in plasma sau fibroblasti.

    6.3. Tratament Specific

    Bibliografie

    1. Blau N, Hoffmann GF, Leonard J. Physician’s guide to the treatment and follow-up of metabolic diseases. Springer; 2006.

    2. Gibney MJ, Macdonald I, Roche HM, Britain NS. Nutrition and metabolism. Blackwell Science; 2003.

    3. Kliegman RM, Behrman RE, Jenson HB, Stanton BF, Zitelli BJ, Davis HW. Nelson Textbook of Pediatrics E-Dition, 18th Edition & Atlas of Pediatric Physical Diagnosis, 5th Edition Package. Elsevier – Health Sciences Division; 2007.

    4. Hannigan S, Diseases NICFM. Inherited metabolic diseases: a guide to 100 conditions. Radcliffe Publishing; 2007.

    5. Fernandes J. Inborn metabolic diseases: diagnosis and treatment. Springer; 2006.

    6. Organization WH, UNICEF. Global strategy for infant and young child feeding. World Health Organization; 2003.

    7. Labadarios D, Pichard C, Services NN. Clinical nutrition: early intervention. Karger Publishers; 2002.

    8. Gibney MJ, Elia M, Britain NS, Ljungqvist O. Clinical nutrition. Wiley-Blackwell; 2005.

    8. Nyhan WL, Barshop BA, Ozand PT. Atlas of metabolic diseases. Hodder Arnold; 2005.

    Rezumat

    Rezumat:

    1. Toate procesele metabolice celulare sunt catalizate de către enzime. Mutaţiile care modifică eficienta acestor proteine vor perturba adeseori metabolismul celular până la un nivel care determină apariţia bolii.
    2. Majoritatea bolilor enzimatice sunt determinate de mutaţii cu pierderea funcţiei şi, ca urmare, sunt transmise recesiv, autosomal sau legat de X. Numai indivizii care sunt purtători a doua allele mutante (homozigoţi sau heterozigoţi compuşi) vor fi afectaţi. La heterozigoţi (NA), deşi alela mutanta produce o proteină cu activitate enzimatică redusă sau chiar absentă, fenotipul lor nu este alterat deoarece ei vor avea, datorită alelei normale, cel puţin 50% din activitatea enzimatică păstrată. De fapt multe enzime pot să menţină – în condiţii obişnuite – un nivel normal al reacţiei catalizate chiar şi la concentraţii de aproximativ 10% din cele normale (de exemplu hexozaminidaza A).
    3. Galactozemia (OMIM 230400) este o boala autosomal recesiva determinata de mutatii ale genei care codifica galactozo-1-fosfat uridil transferaza (GAL-1-P uridil transferaza).
    4. Fenilcetonuria (OMIM 261600) este o boala autosomal recesiva a metabolismului fenilalaninei determinata de mutatii ale genei PAH (localizata pe cromosomul 12q24.1) care codifica fenilalanin hidroxilaza, enzima ce transforma fenilalanina in tirozina.
    5. Bolile lizozomale sunt cauzate de deficitul unor enzime (hidrolaze) sau a altor protein lizozomale functionale, care determina acumularea substratului nemetabolizat in lizozomi, la nivelul sistemului nervos central, viscerelor sau miocardului.