Atrofia Optică Leber (LHON)
Definiţie clinică
LHONmai este cunoscută şi sub numele de neuroretinopatia optică ereditară sau neuropatia optică Leber şi este caracterizată printr-o alterare bilaterală subacută şi nedureroasă a vederii. Pierderea vederii este întâlnită, în mod tipic, la adulţii tineri, mai frecvent la bărbaţi decât la femei, la care boala debutează ceva mai târziu, dar are o evoluţie mai severă.
Frecvenţa bolii
Există date puţine şi variabile referitoare la prevalenţa LHON, dar în Anglia de N-E aceasta este de 3,22/100.000.
Aspecte genetice
LOHNeste determinată de diverse mutaţii în ADNmitocondrial, iar transmiterea lor la urmaşi are loc numai pe filieră maternă. Dintre diversele mutaţii cele mai comune sunt substituţiileG11778A din gena MT-ND4, T14484C din gena MT-ND6 şi G3460A din gena MT-ND1, care împreună sunt responsabile de 95% dintre cazuri. Pentru primele două mutaţii penetranţa este redusă şi depinde de vârsta şi sexul individului, în timp ce pentru ultima mutaţie datele sunt neclare.
Semne clinice
Boala se asociază mai frecvent cu consumul excesiv de alcool şi cu abuzul de ţigări. De asemenea, s-au raportat cazuri în care boala a debutat după traumatisme craniene sau stress psihic.
LHONevoluează în două faze, acută şi atrofică. Faza acută debutează cu apariţia unei pete întunecate sau înceţoşarea porţiunii centrale a câmpului vizual şi cu scăderea percepţiei culorilor, simultan la ambii ochi, în peste 50% din cazuri, iar în restul situaţiilor afectează ambii ochi în cel mult şase luni. Pata întunecată din porţiunea centrală a câmpului vizual creşte, iar acuitatea vizulă scade treptat, până acolo, încât 80% dintre bolnavi nu pot să-şi distingă degetele. La o parte dintre cei afectaţi boala evoluează în faza următoare – faza atrofică, care duce la pierderea definitivă a vederii.
Stabilirea diagnosticului. Metode de diagnostic
Elaborarea diagnosticului LHONse face pe baza:
• semnelor clinice, cum ar fi apariţia unei pete întunecate în zona centrală a câmpului vizual la ambii ochi şi reducerea dramatică a acuităţii vizuale;
• asocierii ocazionale cu distonie, spasticitate sau scleroză multiplă, mai frecvent la femei;
• debutului la adultul tânăr, mai frecvent şi mai devreme la bărbaţi, respectiv mai rar şi mai tardiv la femei;
• istoricului familial pozitiv la rudele materne;
• a prezenţei factorilor de risc ambientali, cum ar fi abuzul de alcool şi ţigări;
• a explorărilor electrofiziologice – aspectul electroretinogramei şi a potenţialelor evocate;
• explorărilor angiografice cu fluoresceină, care poate evidenţia un pseudoedem al stratului fibrelor optice din retină, precum şi o dilatare a vaselor peripapilare;
• testelor genetice moleculare, care recurg la secvenţierea AND mitocondrial.
Posibilităţi de tratament, îngrijire şi urmărire
Nici un tratament nu este eficient în cazurile de LHON, dar bolnavii necesită îngrijirea atentă pentru prevenirea complicaţiilor sau încetinirea evoluţiei bolii. Este imperios necesară renunţarea la fumat şi la consumul de alcool.
Este necesară examinarea oftalmologică periodică, care include evaluarea acuităţii vizuale, vederii colorate şi ariei câmpului vizual.
Terapii experimentale
Câteva studii au raportat un efect benefic al utilizării, în faza acută, a analogilor de chinone, cum ar fi ubiquinona şi idebenona.
De asemenea, a fost iniţiat un studiu care vizează o terapie genică ţintită.
Sfat genetic
Efectuarea consultului genetic poate constata existenţa unui istoric familial pozitiv de pierdere a vederii la o vârstă tânără, numai la rudele materne, în 60% din cazuri. Mutaţia este transmisă de mamă la toţi copiii, idiferent de sex.
Mutaţiile primare în ADNmitocondrial asociate cu LHONau o penetranţă foarte redusă, deoarece la peste 50% dintre bărbaţii purtători, respectiv la peste 85% dintre femeile purtătoare, vederea nu este afectată.
Diagnostic prenatal
Diagnosticul prenatal, pentru feţii cu risc genetic, este posibil după prelevarea de celule fetale prin amniocenteză, la vârsta fetală de 15-18 săptămâni sau prin biopsia de vilozitate corială la vârsta fetală de 10-12 săptămâni, dar este condiţionată de identificarea prealabilă a mutaţiei la mamă. Interpretarea este foarte difícilă, deoarece nu există o corespondenţă predictibilă între gradul de heteroplasmie (proporţia mutaţiei) din celulele amniotice sau coriale şi cel din celulele retiniene. De asemenea, nu se poate face nici o corelaţie între existenţa mutaţiei în ADNmitocondrial şi vârsta de debut, severitatea, respectiv evoluţia bolii.
Viaţa cotidiană
În condiţiile unui regim de viaţă sănătos, în funcţie de vârsta de debut, severitatea şi evoluţia bolii, bolnavul îşi poate adapta activităţile în funcţie de gradul de reducere al acuităţii vizuale.