Sindromul Bardet-Biedl
Costela Serban
Sindromul Bardet-Biedl (BBS) este o ciliopatie nonmotilă multisistemică, caracterizată în principal prin distrofie retiniană, obezitate și complicații asociate, polidactilie postaxială, tulburări cognitive, hipogonadism hipogonadotrop și/sau malformații genito-urinare și malformații renale și/sau malformații renale.
Persoanele cu BBS pot avea, de asemenea, alte anomalii oculare (strabism, astigmatism, cataractă), dismorfisme cranio-faciale subtile, pierderea auzului, anosmie, anomalii orale/dentare (aglomerare, hipodonție, palat arcuit), boli gastrointestinale și hepatice, brahidactilie/sindactilie, anomalii musculo-scheletice, anomalii dermatologice și anomalii de neurodezvoltare, inclusiv hipertonie ușoară, ataxie/coordonare slabă/dezechilibru, întârziere în dezvoltare, convulsii, anomalii de vorbire și anomalii comportamentale/psihiatrice (Tabelul 1).
Structura și funcția ciliară mobilă este în esență normală în BBS, dar indivizii afectați au o prevalență crescută a manifestărilor asociate cu ciliopatiile mobile, cum ar fi detresa respiratorie neonatală, astmul, otita medie și defecte de lateralitate toraco-abdominală [Shoemark et al 2015].
BBS prezintă o expresivitate variabilă și variații atât inter- și intrafamiliale.
Stabilirea Diagnosticului Clinic al Sindromului Bardet-Biedl
Forsythe & Beales [2013] au sugerat că un diagnostic clinic de BBS se face prin prezența fie a patru caracteristici majore, fie a trei caracteristici majore și două caracteristici minore.
Utilitatea acestor criterii clinice este limitată de apariția treptată a manifestărilor în perioada copilariei și adolescenței și de faptul că o meta-analiză recentă [Niederlova et al 2019] a constatat că unii indivizi care sunt homozigoți sau heterozigoți compuși pentru variantele patogene ale genelor despre care se știe că cauzează BBS nu îndeplinesc criteriile de diagnostic clinic, deci aceste criterii au o sensibilitate și o specificitate redusă.
Tabelul 1. Caracteristicile sindromului Bardet-Biedl
| Criterii | Caracteristici | Incidența | Comentariu |
| Majore | Distrofia retiniană a celulelor cu conuri și bastonașe | 94% | – Simptomele distrofiei retiniene aduc adesea persoanele la atenția medicală, de obicei în prima decadă de viață. – Alte anomalii oculare (de exemplu, strabism, cataractă) pot fi prezente și sunt considerate caracteristici minore ale BBS. |
| Obezitate centrală | 89% | – Greutatea la naștere e tipic normală – Caracteristici asociate cu obezitate (inclusiv anomalii endocrine/metabolice și ficatul gras non-alcoolic), de asemenea, caracteristici comune și considerate ca minore ale BBS | |
| Polidactilie postaxială | 79% | Brahidactilia și/sau sindactilia pot fi prezente cu/sau fără polidactilie și sunt considerate caracteristici minore ale BBS. | |
| Afectare cognitivă | 66% | Incidența este redusă dacă se ține cont de afectarea capacității vizuale | |
| Hipogonadismul și anomalii genito-urinare | 59% | Infertilitatea este frecventă, dar se cunosc pacienți de ambele sexe care au avut descendenți | |
| Boală renală | 52% | Cauză majoră de morbiditate și mortalitate | |
| Minore | Anomalii neurologice – deficit intelectual – epilepsie – anomalii comportamentale și psihiatrice | 81% 9.6% 35% | – ataxia/coordonarea deficitară pot contribui la întârzierea în achizițiile motorii grosiere și fine – dificultățile de vorbire sunt deseori raportate |
| Disfuncție olfactorică | 47-100% | Includ anosmia și hiposmia | |
| Anomalii dentare și orale | 50% | ||
| Anomalii cardiovasculare și alte anomalii toraco-abdominale | 1.6%-29% | Includ defecte de lateralitate precum situs inversus și situs ambigus | |
| Anomalii gastrointestinale – boala hirschprung – boala inflamatorie intestinală – boala celiacă – boala hepatică | 2.8% 1.1% 1.5% 30% | Niveluri ALT crescute sau anomalii ecografice | |
| Anomalii endocrine și metabolice – hipotiroidism subclinic – DZ tip 2 – sindrom de ovar polichistic | 19.4% 15.8% 14.7% |
Cauzele sindromului Bardet Biedl
Sindromul Bardet Biedl este o afecțiune autozomal recesivă, cauzată de variante patogene cu piederea funcției bialelică în cel puțin 26 de gene.
Testarea moleculară
Doarece sindromul BB este heterogen din pinct de vedere genetic, testarea moleculară ar trebui realizată în panel de gene sau testare genomică comprehensivă prin secventierea întregului exom.
Tratamentul manifestărilor
Probleme medicale
Nu există nicio terapie pentru a preveni implicarea multisistemică și uneori progresivă a organelor în sindromul BB. Persoanele cu sindrom BB au nevoie de îngrijire multidisciplinară coordonată pentru a formula și coordona managementul și intervențiile terapeutice.
Distrofia celulelor cu conuri și cu bastonașe. Planificarea educațională timpurie ar trebui să se bazeze pe certitudinea orbirii. Instruirea în utilizarea Braille, pregătirea pentru mobilitate, abilitățile de viață adaptive și abilitățile de calcul (inclusiv software-ul de recunoaștere a vocii și de transcriere), precum și utilizarea materialelor de citire cu litere mari în timp ce vederea este încă prezentă, sunt cruciale.
Obezitatea. O dietă sănătoasă, cu conținut redus de calorii, cu un aport limitat de carbohidrați simpli și exerciții aerobe regulate, cum ar fi mersul pe jos, drumețiile, ciclismul și înotul cu adaptări pentru nevăzători, sunt recomandate pentru a controla creșterea în greutate. Angajarea unui ajutor/partener pentru a încuraja exercițiile și dieta adecvată poate fi benefică.
Sindromul metabolic și celelalte complicații ale BBS legate de obezitate trebuie tratate ca în populația generală. Toți indivizii vor beneficia de aceste recomandări de stil de viață.
Anosmia/hiposmia. Cei cu simț al mirosului absent sau redus ar trebui să aibă modalități alternative de a detecta substanțele periculoase (de exemplu, alimente stricate, fum, gaze).
Bolile renale, bolile gastrointestinale și hepatice, hipotiroidismul și hipogonadismul trebuie tratate ca în populația generală și în conformitate cu ghidurile naționale ale diferitelor subspecialități.
Anomaliile anatomice, inclusiv polidactilia, anomaliile dentare, bolile cardiace congenitale, malformațiile genito-urinare și anomaliile musculo-scheletice pot necesita o corecție chirurgicală.
Probleme de neurodezvoltare
Abordarea întârzierii dezvoltării și/sau a deteriorării cognitive ar trebui să fie individualizată în funcție de vârstă și de nevoile identificate.
Consiliere genetică a membrilor familiei unui individ cu sindrom Bardet-Biedl
Consilierea genetică este procesul de a oferi indivizilor și familiilor informații despre natura, modurile de moștenire și implicațiile tulburărilor genetice pentru a le ajuta să ia decizii medicale și personale informate.
Modul de moștenire
Sindromul Bardet-Biedl (BBS) este de obicei moștenit într-o manieră autosomal recesiv.
Risc pentru membrii familiei (moștenire autozomal recesivă)
Părinții unui proband
Părinții unui copil afectat sunt heterozigoți obligatorii, adică, se presupune că sunt purtători ai unei variante patogene legate de sindromul BB, pe baza istoricului familial. Dacă a fost stabilit un diagnostic molecular la proband, se recomandă testarea genetică moleculară a părinților pentru a confirma faptul că ambii părinți sunt heterozigoți pentru o variantă patogenă legată de BBS și pentru a permite o evaluare fiabilă a riscului de recidivă. Cu toate acestea, variantele de novo apar cu o rată scăzută, dar apreciabilă în tulburările autozomale recesive.
Heterozigoții (purtători) sunt asimptomatici și nu sunt expuși riscului de a dezvolta tulburarea.
Frații unui proband
Dacă se știe că ambii părinți sunt heterozigoți pentru o variantă patogenă legată de BBS, fiecare frați al unui individ afectat are la concepție o șansă de 25% de a fi afectat, o șansă de 50% de a fi purtător asimptomatic și o șansă de 25% de a fi neafectat și nici în status de purtăror.
Sindromul BB este asociat cu variații intrafamiliale, astfel încât prezentarea clinică a fraților care moștenesc variante patogene bialelice poate diferi de cea a probandului.
Heterozigoții (purtători) sunt asimptomatici și nu sunt expuși riscului de a dezvolta tulburarea.
Urmașul unui proband.
Descendenții unui individ cu Sindrom BB sunt în mod obligatoriu heterozigoți (purtători) pentru o varianta patogenă în gena asociată cu sindromul BB depistată la proband.
Alți membri ai familiei.
Fiecare frați dintre părinții probandului are un risc de 50% de a fi purtător al unei variante patogene legate de BBS.
Testare prenatală și testare genetică preimplantațională
Odată ce variantele patogene care cauzează BBS au fost identificate la un membru de familie afectat, sunt posibile testarea prenatală pentru o sarcină cu risc crescut și testarea genetică preimplantațională.