Boala Pompe
Florina Stoica
Definiție clinică
Boala Pompe (boală de stocare a glicogenului de tip II), este o boală rară de stocare lizozomală clasificată ca o eroare înnăscută de metabolism. Este cauzată de deficiența parțială sau completă a activității enzimei alfa-glucozidazei acide (GAA) care este esențială pentru degradarea glicogenului lizozomal în glucoză. Acumularea glicogenului lizozomal afectează progresiv țesuturile țintă și duce la insuficiență de organ și/sau moarte.
Este clasificată în două forme:
1. Boala Pompe cu debut infantil – afectarea cardiacă este mai severă, cu cardiomiopatie hipertrofică, hipotonie și insuficiență respiratorie și fară tratament duce la deces în decurs de 1 an.
2. Boala Pompe cu debut tardiv – cu debut din copilărie pănă la vărsta adultă și cu o evoluție insidioasă, cu slăbiciune musculară simetrică la nivelul membrelor.
Incidența
Incidența este aproximată la 1:40.000 de nou născuți, cu ¾ din cazuri în forma cu debut infantil și ¼ pentru forma cu debut tardiv al bolii. Datele colectate din screeningul neonatal vor permite o mai bună înțelegere a epidemiologiei acestei afecțiuni.
Aspecte genetice
Boala Pompe este o boală autosomal recesivă cauzată de mutații patogene în ambele copii ale genei care codifică enzima GAA. Au fost identificate sute de mutații în gena GAA.
Severitatea bolii și vârsta apariției simptomelor sunt legate de nivelul activității reziduale a enzimei GAA. Boala Pompe cu debut infantil rezultă dintr-o deficiență completă a enzimei (activitate < 1%), în timp ce Boala Pompe cu debut tardiv rezultă dintr-o deficiență parțială de GAA (1-30%).
Simptome și semne clinice
Manifestările clinice variază în funcție de vârsta pacientului, rata de progresie a bolii și de gradul de implicare a organelor și pot avea ca rezultat tulburări motorii ireversibile.
-slăbiciunea musculară progresivă care simulează distrofiile musculare (cea mai frecventă manifestare la adulți)
-slăbiciune a musculaturii proximale și axiale, în special la nivelul membrelor inferioare
-slăbiciune a mușchilor paraspinali ai spatelui inferior, a mușchilor abdominali
-slăbiciune a mușchilor feței și pleoapelor și paralizia limbii
-rotirea compensatorie a corpului pentru a se ridica de la sol
-durere de cap dimineața
-narcolepsie
-miopatie
-rigiditate la nivelul coloanei vertebrale
-aritmii cardiace
-hipertensiune arteriala
-anevrisme ale arterei cerebrale medii
-accident vascular cerebral idiopatic
-scolioza
-disfonia
-disfagia
-oboseală
Diagnostic
-examenul fizic se concentrează pe sistemul muscular și respirator
-radiografie toracică
-imagistica RMN
-electrocardiogramă
-electromiogramă
-teste functionale respiratorii
-testarea funcției hepatice și cardiace
-teste de sânge: creatinkinaza serică, enzime serice (AST, ALT, LDH),
-teste de urină (glucoză)
-biopsie musculară
-activitate absentă/redusă a GAA
-testarea genetică (analiza ADN pentru identificarea mutațiilor patogene în gena GAA și identificarea purtătorilor atunci cănd este cunoscută o mutație familială)
Diagnostic prenatal
Diagnosticul prenatal este posibil.
-testarea moleculară este metoda preferată atunci când ambele mutații sunt cunoscute
-analiza enzimatică în probele de vilozități coriale este preferată atunci când testează moleculară nu este fezabilă sau când analiza enzimatică este un adjuvant la testarea moleculară
Sfatul genetic
Boala Pompe se transmite autozomal recesiv (părinții sunt purtători sănătoși ai mutaţiei). La fiecare sarcină există un risc de 25% pentru nașterea unui copil afectat.
Când o persoană este diagnosticată cu Boală Pompe, este esențial ca atât ea căt și părinții săi să primească consiliere genetică. Se impune căutarea activă a bolii și în rândul fraților. Un individ cu boală poate avea un copil afectat dacă partenerul său este heterozigot pentru mutații ale genei care provoacă boala.
Evoluție și prognostic
Forma cu debut infantil – se caracterizată prin progresie rapidă şi speranță de viață foarte scurtă. Decesul survine în general datorită insuficienței cardiace şi/sau respiratorii înainte de împlinirea primului an de viață.
Forma cu debut tardiv – evoluția este mult mai lentă, variabilă și imprevizibilă.
Tratament
-managementul terapeutic în Boala Pompe este multidisciplinar datorită afectării multisistemice
-terapia de substituție enzimatică vizează stabilizarea sau încetinirea evoluției bolii și creșterea calității vieții
-se urmărește tratarea bolilor concomitente, reabilitarea funcțională a mușchilor scheletici, tratament nutrițional, oferirea suportului psihologic, efectuarea procedurilor anestezice doar atunci când este absolut necesar