Boala exostozelor multiple ereditare
- Definiția clinică
Exostozele multiple ereditare, cunoscute și sub denumirea de osteocondroame multiple ereditare, reprezintă o afecțiune genetică rară caracterizată prin apariția la nivelul metafizei osoase (zona de tranziție dintre porțiunea lungă a osului – diafiza și regiunile terminale ale osului – epifizele) a numeroase tumori osteocartilaginoase numite osteocondroame (tumori formate din os și cartilaj).
- Frecvența bolii
Boala exostozelor multiple reprezintă o boală rară în populație, cu o prevalență de 1:50.000 – 1:100.000. Prevalența bolii este mai ridicată în rândul pacienților de sex masculin (M:F – 2:1).
- Aspecte genetice
Trasmiterea bolii exostozelor multiple respectă un model autozomal dominant. În 10% din cazuri, istoricul familial este negativ, în această situație persoanele diagnosticate fiind primele din familie care dezvoltă boala. În dezvoltarea acestei afecțiuni sunt implicate genele supresor tumoral EXT1 și EXT2. Se pare că fenotipul bolii este mai sever în formele asociate genei EXT1: număr mai crescut de tumori, risc de complicații mai ridicat, statura mai mică, risc mai ridicat de transformare în condrosarcom.
- Semne clinice
Osteocondroamele înregistrează o creștere a numărului și dimensiunilor în primii ani de viață, până în momentul finalizării procesului de dezvoltare osoasă și închidere a cartilajelor metafizare. Localizarea tipică a osteocondroamelor este în regiunea metafizelor oaselor lungi, predilect la nivelul genunchilor. Expresivitatea bolii este una variabilă, astfel că numărul și dimensiunile tumorilor osteocartilaginoase diferă chiar și între membrii aceleiași familii. Osteocondroamele nu produc, de obicei, simptome. Mai rar, acestea pot deforma zona anatomică în care sunt localizate, pot fi însoțite de durere și pot provoca tulburări ale funcționalității articulare. O proporție scăzută de tumori (0.5-5%) pot degenera malign, transformându-se în tumori agresive de tipul condrosarcoamelor.
- Stabilirea diagnosticului. Metode de diagnostic
Diagnosticul de exostoze multiple ereditare poate fi stabilit în urma consultului clinic de specialitate, în conjuncție cu investigațiile imagistice specifice care evidențiază formațiunile tumorale (osteocondroamele). Confirmarea diagnosticului de boală genetică se realizează prin efectuarea testării genetice, care evidențiază mutații în genele EXT1 sau EXT2. Pentru a dezvolta boala, este suficientă o singură mutație, într-una dintre copiile genelor implicate.
Conform criteriilor de diagnostic acceptate, diagnosticul se stabilește în prezența a cel puțin 2 osteocondroame metafizare, în contextul unui istoric familial pozitiv sau al unui diagnostic molecular care confirmă prezența variantelor clinic semnificative în genele EXT1 și EXT2.
- Sfat genetic.
Boala exostozelor multiple are o transmitere care respectă modelul autozomal dominant. Pentru pacienții care prezintă variante patogene/probabil patogene (”mutații”) ale genelor EXT1 sau EXT2, riscul de a transmite descendenților aceste variante este de 50% pentru fiecare sarcină, indiferent de sexul produsului de concepție. Penetranța bolii este (aproape) completă, ceea ce semnifică faptul că, în prezența unei mutații în genele EXT1 sau EXT2, boala apare în (aproape) 100% din cazuri. 90% dintre pacienții cu exostoze multiple prezintă un istoric familial pozitiv de boală. În 10% din cazuri, mutațiile în genele EXT1 și EXT2 apar pentru prima dată la proband, de novo, ca urmare a mutațiilor care apar în mod spontan în celulele reproducătoare ale părinților.
- Diagnostic prenatal.
Dacă în familie este cunoscută prezența bolii sau unul dintre parteneri este afectat de boală, atât diagnosticul prenatal, cât și cel preimplantațional sunt tehnic posibile. Diagnosticul preimplantațional se realizează înaintea obținerii unei sarcini, atunci când se apelează la tehnica fertilizării in vitro. Practic, se testează genetic un număr limitat de celule din embrionii care urmează să fie implantați în uterul matern, în vederea depistării unei mutații de interes. Diagnosticul prenatal se realizează în momentul în care a fost deja obținută o sarcină, fie din vilozitățile coriale, fie din celulele fetale prezente în lichidul amniotic.
- Evoluție și prognostic.
Osteocondroamele reprezintă tumori benigne care nu au un impact asupra ratei de supraviețuire a pacienților. Totuși, persoanele afectate trebuie monitorizate regulat în servicii specializare, cu scopul de a depista cât mai precoce o eventuală transformare în condrosarcom a exostozelor.
- Posibilități de tratament, îngrijire și urmărire.
Osteocondroamele sunt în cele mai multe situații asimptomatice. În momentul în care acestea devin simptomatice (sunt dureroase, produc deformări, împiedică funcționalitatea locală), acestea pot fi excizate chirurgical. Osteocondroamele excizate vor fi analizate în serviciul de anatomie patologică pentru a verifica existența unei eventuale transformări maligne (în condrosarcom).