Important!

Bolile genetice sunt foarte variate din punct de vedere fenotipic. Diverse grade de afectare neuropsihică sunt întalnite în multe dintre sindromale genetice: paralizii, tulburări de deglutiție, retard mintal sau tulburări de comportament, toate afectează statusul nutrițional al copilului.

Câteva exemple de sindroame genetice cu afectare neuropshică:

− Sindromul Angelman

− Boala Creutzfeldt-Jakob

− Sindromul Dandy-Walker

− Sindromul Down

− Boala Gaucher

− Sindromul Klippel Feil

− Sindromul Lennox-Gastaut

− Sindromul Landau-Kleffner

− Mucopolizaharidozele

− Boala Niemann-Pick

− Neurofibromatozele

− Sindromul Prader Willi

− Sindromul Rett

− Sindromul Sturge Webber

Afecţiunile sistemului nervos central (SNC) în dezvoltare pot conduce la disfuncţii importante ale tractului gastrointestinal, ele observându-se la circa 50-90% dintre copiii cu tulburări neurologice. Cu cât mai severă este afectarea SNC, cu atât mai grave sunt şi dificultăţile de nutriţie; la copiii cu tetraplegie spastic problemele de alimentaţie sunt prezente în cca 85% cazuri.


Important!

Serviciile de corecţie şi abilitare nutriţională constituie un component esenţial în conduit copilului cu tulburări de dezvoltare sau dizabilităţi intelectuale. Dificultăţile de alimentare, malnutriţia şi tulburările de creştere, intoleranţa alimentară şi alergia alimentară, sindromul celiac, constipaţia cronică, tulburările de evacuare a conţinutului stomacal şi tulburările de motilitate intestinală, carenţele nutritive etc. se întâlnesc frecvent la copilul cu tulburări de dezvoltare.

Aportul alimentar poate fi redus şi din cauza refuzului de a mânca, anorexiei, dificultăţilor de masticaţie sau deglutiţie, vomelor etc.

La cealaltă extrema sunt sindroamele cu hiperfagie (cum este Sindromul Prader Willi) unde exista excese alimentare, episoade de ingestie necontrolată de alimente, care se asociază cu obezitate morbid, discutate la capitolul 5.

Evaluarea problemelor de nutriţie poate deveni una foarte complicată, care necesită implicare interdisciplinară, cu participarea psihologului clinician, pediatrului, medicului de familie, logopedului, neuro pediatrului, gastroenterologului, medicului dietetician, nutriţionistului, chirurgului pediatru şi altor specialişti.

La copiii cu un aport alimentar insuficient, în afară de tulburările de creştere şi de nutriţie, se pot observa frecvent şi carenţe de vitamine şi minerale.

Detectarea timpurie şi conduita corectă a acestor stări sunt esenţiale în activităţile de intervenţie timpurie, prin anticiparea multor complicaţii şi prin sporirea eficienţei serviciilor medico-sociale, îmbunătăţirea calităţii vieţii copilului şi familiei, reducerea repercusiunilor asupra stării de sănătate pe parcursul întregii vieţi.

 

User login

Theme by Danetsoft and Danang Probo Sayekti inspired by Maksimer