Cele mai cunoscute enzimopatii

În ceea ce urmează vom prezenta sintetic doar câteva dintre cele mai frecvente enzimopatii.

GALACTOZEMIA


Important!

Definitie. Galactozemia (OMIM 230400) este o boala autosomal recesiva determinata demutatii ale genei care codifica galactozo-1-fosfat uridil transferaza (GAL-1-P uridil transferaza).

 

Incidenta:Forma clasica de galactozemie este cea mai frecventa boala monogenica careintereseaza metabolismul carbohidratilor, afectand 1/48.000 nou-nascuti.

Manifestarile cliniceapar la sugar, odata cu alimentatia lactata, si constau in incapacitatea de hranire, hepatomegalie cu insuficienta hepatica, tulburari neurologice, cataracta si intarzierea dezvoltarii neuromotorii. Pe termen indelungat afectiunea determina retard in crestere, retard mintal, ciroza hepatica macronodulara si insuficienta ovariana la femei.

Genetica. Galactozemia se transmite autosomal recesiv. Gena GALT este alcatuita din 11exoni, dar peste 70% din mutatiile cauzatoare ale acestei boli la caucazieni sunt reprezentate de osingura mutatie punctiforma la nivelul exonului 6, care determina substitutia unei glutamine cu arginina (Q188R). Indivizii homozigoti pentru aceasta mutatie au o activitate enzimatica de circa 10%, ceea ce afecteaza capacitatea de conversie a galactozei in glucoza. Galactozemia poate fi determinata, de asemenea, de mutatii ale genelor care codifica galactokinaza si uridin difosfat galactozo-4-epimeraza (UDP-galactozo-4-epimeraza). Deficienta galactokinazei asociaza dezvoltarea cataractei, dar nu determina retardul cresterii, retard mintal sau afectare hepatica.

Deficienta UDP-galactozo-4-epimerazei poate fi limitata numai la nivelul eritrocitelor si leucocitelor si in acest caz nu determina manifestari clinice, sau poate fi sistemica si determina manifestari clinice similare galactozemiei clasice.

Patogenie. Deficitul enzimatic de galactozo-1-fosfat uridil transferaza duce la acumulareagalactozo-1-fosfatului si galactiolului; primul metabolit este toxic pentru ficat, creier si rinichi iar cel de al doilea se depune in cristalin

Diagnosticul se bazeaza pe datele clinice si examenele de laborator care releva galactozurie,valori crescute ale galactozei serice si mai ales activitatea redusa a galactozo-1-fosfat uridiltransferazei plasmatice. In prezent este larg utilizat screening-ul neonatal pentru aceasta afectiune, realizat prin masurarea activitatii plasmatice a galactozo-1-fosfat uridil transferazei într-o picatura uscata de sânge. Identificarea precoce permite instituirea precoce a tratamentului dietetic care consta in mare in eliminarea aportului de galactoza. Este posibil si diagnosticul prenatal.

Tratamentul dietetic prin reducerea aportului alimentar de galactoza permite prevenireasubstantiala a morbiditatii asociate efectelor acute induse de metabolitii galactozei. Cu toateacestea, tratamentul dietetic nu influenteaza instalarea disfunctiei cerebrale si a insuficienteiovariene.Prognosticul este rezervat si variabil la diferiti pacienti.

FENILCETONURIA


Important!

Definitie. Fenilcetonuria (OMIM 261600) este o boala autosomal recesiva ametabolismului fenilalaninei determinata de mutatii ale genei PAH (localizata pe cromosomul12q24.1) care codifica fenilalanin hidroxilaza, enzima ce transforma fenilalanina in tirozina.

Incidenta fenilcetonuriei este de circa 1/15.000 nou-nascuti in populatia caucaziana.

Manifestarile clinice se instalează, de obicei, după primul trimestru de viață; nounăscutuleste indemn din punct de vedere clinic, cu exceptia pigmentatiei cutanate reduse asociata cu par blond si ochi albastri (toate aceste semne fiind determinate de deficitul de tirozina, un precursor al melaninei). Boala se manifesta prin tulburari neurologice, retard somatic si retard mintal; la aceste fenomene se mai pot adauga mirosul particular al urinii (“de soarece“ sau „de hambar“) si o dermatita cronica descuamativa.

Genetica. Gena pentru PAH a fost izolata in 1986, iar studiile ulterioare au evidentiatmare heterogenitate alelica la indivizii bolnavi. Astfel, au fost descrise peste 400 de mutatii, darmajoritatea lor sunt foarte rare. Sase dintre aceste mutatii sunt insa responsabile pentru circadoua treimi din cazurile de fenilcetonurie in populatia europeana. Datorita multitudinii acestor mutatii, cei mai multi dintre bolnavi sunt heterozigoti compusi si aceasta determina o diversitate larga a nivelelor reziduale ale activitatii enzimatice.

Patogenie. Deficitul PAH determina incapacitatea de transformare a fenilalaninei intirozina si acumularea in organism a fenilalaninei si ai unor metaboliti ai acesteia (acidulfenilpiruvic, fenillactic etc care determina leziuni ale sistemului nervos central in primii ani decopilarie. Excluderea fenilalaninei din alimentatie previne aparitia acestor manifestari. La uniipacienti este necesara suplimentarea cu L-DOPA si 5-hidroxitriptofan.

Diagnosticul de certitudine se stabileste pe baza urmatoarelor criterii: fenilalaninaplasmatica mai mare de 20 mg/dl; eliminare urinara crescuta de acid fenil-piruvic si orto-hidroxifenilacetic; tirozina plasmatica normala; valoare normala a tetrahidrobiopterinei. Este importantca diagnosticul sa se precizeze la nou-nascut, inaintea aparitiei semnelor clinice, deoarece dietarestrictiva in fenilalanina previne instalarea acestora si asigura o dezvoltare somatica si neuropsihicanormala. In acest scop, in și în Romania se efectueaza screening-ul bolii, in maternitati,dupa primele 4 zile de viata (interval in care copilul a primit fenilalanina, prin alimentatialactata), folosind testul Güthrie (bazat pe inhibitia cresterii coloniilor de bacil subtilis de catrefenilalanina din sange); testul pozitiv impune evaluarea completa a pacientului, pentru precizareadiagnosticului.

Diagnosticul diferential trebuie sa excluda alte cauze de hiperfenilalaninemie la nounascutsau – in cazul nedorit al unui diagnostic stabilit tardiv – alte cauze de encefalopatie cuspasticitate sau sindrom convulsiv si retard mental.

Tratamentul este dietetic, avand ca obiectiv reducerea aportului de fenilalanina laminimum necesar pentru asigurarea dezvoltarii organismului, in asa fel, incat fenilalaninaplasmatica sa se mentina la valori intre 2-10 mg/dl (preferabil < 6 mg/dl). Momentul initierii estecat mai precoce, in prima luna de viata, cel mai tarziu in primul trimestru, iar durata esteindefinita.

Prognosticul. Daca diagnosticul se face la nastere si tratamentul dietetic este bine condusprognosticul este bun, indivizii afectati avand o viata cvasi-normala. Femeile cu fenilcetonurie pot da insa nastere unor copii cu retard mental si microcefalie (encefalopatia fenilpiruvica) daca prezinta valori inalte ale fenilalaninei plasmatice. De aceea se recomanda ca inainte si in cursul sarcinii, dieta sa fie strict supravegheata, in asa fel incat fenilalanina plasmatica sa fie < 10 mg/dl (preferabil < 6 mg/dl).

User login

Theme by Danetsoft and Danang Probo Sayekti inspired by Maksimer