Important!

Definitie

Toate procesele metabolice celulare sunt catalizate de către enzime. Mutaţiile care modifică eficienta acestor proteine vor perturba adeseori metabolismul celular până la un nivel care determină apariţia bolii.

Primele boli enzimatice (alcaptonuria, albinismul, cistinuria şi pentozuria) au fost descries (1902-1908) de către Archibald Garrod, care a demonstrat că aceste enzimopatii sunt transmise ereditar în concordanţă cu legile lui Mendel; astfel, Garrod a introdus mendelismul în medicină şi a formulat conceptul de “erori înăscute de metabolism”. De atunci au fost descrise peste 350 de boli enzimatice. Cele mai multe dintre ele sunt rare, dar luate împreună ele deţin o pondere importanta în morbiditatea şi mortalitatea atribuite bolilor genetice (după estimările mai vechi, bolile metabolice ar reprezenta 10% din bolile monogenice la copii şi ar avea o frecvenţă cumulatăde 1/2500 nou-născuţi; foarte probabil acestea sunt subestimate, datorită dificultăţilor de diagnostic).


Important!

Majoritatea bolilor enzimatice sunt determinate de mutaţii cu pierderea funcţiei şi, ca urmare, sunt transmise recesiv, autosomal sau legat de X. Numai indivizii care sunt purtători a doua allele mutante (homozigoţi sau heterozigoţi compuşi) vor fi afectaţi. La heterozigoţi (NA), deşi alela mutanta produce o proteină cu activitate enzimatică redusă sau chiar absentă, fenotipul lor nu este alterat deoarece ei vor avea, datorită alelei normale, cel puţin 50% din activitatea enzimatică păstrată. De fapt multe enzime pot să menţină – în condiţii obişnuite – un nivel normal al reacţiei catalizate chiar şi la concentraţii de aproximativ 10% din cele normale (de exemplu hexozaminidaza A).

Deficienta enzimatică produce un „bloc metabolic “ care poate avea următoarele consecinţe:

  • acumularea (stocarea) substratului (precursori); atunci când substratul care se acumulează este o moleculă mică, uşor difuzabila, precum fenilalanina, ea poate să fie redistribuita uşor în întregul organism şi, ca urmare, manifestările clinice pot fi adeseori sistemice; dimpotrivă, atunci când substratul este o macromoleculă, acesta va rămâne la nivelul ţesutului respectiv şi va determina în special manifestări clinice localizate;

  • devierea caii metabolice şi sinteză unor produşi toxici;

  • deficitul unui produs de reacţie (final sau intermediar) sau o combinaţie „deficit şi acumulare “;

  • lipsa controlului feed-back datorită absenţei produsului final.

Deficite a unor enzime diferite, care intervin, însă, în aceeaşi cale metabolică pot produce manifestări clinice asemănătoare (de exemplu, mucopolizaharidozele). Pe de altă parte, deficitul parţial sau deficitul complet al aceleiaşi enzime poate determina boli diferite (vezi exemplul HPRT).

User login

Theme by Danetsoft and Danang Probo Sayekti inspired by Maksimer