Vitaminele


Important!

Vitaminele joacă un rol indispensabil în buna funcţionare a organismului, ajutând la realizarea celor mai multor reacţii enzimatice şi de oxido-reducere. Lipsa sau insuficienţa lor poate determina apariţia unor tulburări specifice legate de anumite funcţiuni ale organismului.

Nevoia de vitamine este proporţional mai mare la copii, deşi o alimentaţie echilibrată şi raţionalăîn condiţii normale de mediu poate asigura necesarul unei bune funcţionări a organismului. S-a demonstrat că abuzul medicamentos de vitamine este periculos şi poate duce la apariţia unor stări toxice în eventualitatea administrării unor doze în cantităţi mari de vitamine sau polivitamine. De aceea, este de preferat ca transferul lor în organism să se facă prin intermediul alimentelor ce le conţin, fapt ce contribuie la o cât mai eficientă asimilare.

Surse de vitamine

Deşi organismul uman poate sintetiza o serie de vitamine, ca de exemplu vitamina D (în piele, sub acţiunea razelor ultraviolete), vitamina K şi unele din complexul B (în intestin), cantitatea pe care acesta o sintetizează este extrem de redusă. Astfel, principala sursă de vitamin o constituie alimentele.

Un rol important în creşterea şi dezvoltarea copiilor îl joacă vitaminele liposolubile (vitamina A, vitamina D şi vitamina K) şi cele hidrosolubile (complexul B, vitamina C).

Vitaminele liposolubile

Vitamina A are rol antiinfecţios, de protecţie a mucoaselor şi pielii, de creştere şi de formare a purpurei retiniene. Lipsă sau insuficienta acesteia poate duce la xeroftalmie (uscarea corneii), hemeralopie (dificultatea acomodării vederii în crepuscul) sau la diminuarea apetitului şi a ritmului de creştere. Necesarul de vitamina A trebuie să fie asigurat, în părţi egale, din regnul animal, cât şi din regnul vegetal. Alimentele de origine animală conţin un grad foarte ridicat de vitamina A (untul, ficatul, carnea, ouăle, untura de peşte, etc), în timp ce în alimentele de origine vegetală ea se găseşte sub formă de provitamina (caroten) în morcovi, tomate, varză, conopida, pătrunjel, fasole verde, etc.

A nu se utiliza preparate medicamentoase pe bază de vitamina A decât cu prescriptive medicală, deoarece exista riscul declanşării unor intoxicaţii acute cronice.

Vitamina D, denumită de asemenea şi antirahitica, este vitală în metabolismul calciului şi al fosforului şi în procesul de formare a osului în creştere (osteogeneza). Ea este sintetizata de organism prin transformarea provitaminei D (ergosterolul) din piele sub influenţa razelor ultraviolete, solare sau artificiale, însă nu se poate conta prea mult pe acest aport date fiind condiţiile de climă şi de mediu (poluare, praf, fum, ceata, etc). Sursa de vitamina D în alimentaţie este redusă, ea găsindu-se în cantităţi mici în unt, lapte, gălbenuş de ou. Uleiul de ficat de peste conţine cantităţi mari, însă acesta nu este utilizat ca aliment, ci mai degrabă ca medicament. Din cauză că nou-născutul nu poate acumula rezerve de vitamina D datorită expunerii aproape inexistente la soare, este necesar să se facă profilaxia rahitismului din primele două săptămâni de viaţă. Aceasta trebuie să continue pe durata primului an de viaţă, fie sub formă de picături administrate zilnic (1000 u.i. /zi), numărul picăturilor depinzând de concentraţia preparatului, fie sub forma injectabila (200.000 u.i.) la 7-14 zile de la naştere, doza ce va continua să se repete din 2 în 2 luni, până la împlinirea vârstei de un an. După primul an, tratamentul profilatic al rahitismului se va face după necesităţi, la indicaţia medicului.

Vitamina Kpoarta şi denumirea de vitamina antihemoragică, indicând rolul pe care îl are în coagularea sângelui. Alimentele de origine vegetală (cereale, rădacinoase, morcovi, sfecla, cartofi, tomate, varză, conopida, spanac, etc) reprezintă o sursă mai predominantă de vitamina K decât cele de origine animală (ou, ficat de vită şi de porc). Ea se poate forma şi în intestin, fiind sintetizata de microorganismele existente aici (de colibacili în special). Aportul alimentar plus sinteza la nivelul intestinului acoperă, în general, necesarul de vitamina K din organism.

Vitaminele hidrosolubile

Vitaminelece fac parte din grupul B cuprind substanţe chimice de natura foartă variata: vitamina B1 (tiamina), vitamina B2 (riboflavina), vitamina B6 (piridoxina), vitamina B12 (cobalamina), acidul folic, vitamina PP (acidul nicotinic), acidul paraaminobenzoic (vitamin H1).

Aceste vitamine participa la activitatea unor enzime, fără de care unele sinteze şi procese la nivel celular nu ar putea avea loc. Fiecare din ele posedă anumite particularităţi, fapt ce face că semnele de carență să aibă caractere specifice. În condiţii normale de alimentaţie şi îngrijire aceste carente sunt rar întâlnite. Suplimentarea medicamentoasă nu se face decât la indicaţia medicului.

Unele vitamine din grupul B au rol important în hematopoieza (formarea globulelor roşii), în special acidul folic şi vitamina B12. Surse de vitamina B se găsesc atât în alimentele de origine animală (laptele şi derivatele de lapte, în special iaurtul şi sana, carnea, ficatul şi ouăle), cât şi în cele de origine vegetală (cerealele, drojdia de bere).

Vitamina C(acidul ascorbic) este vitamina cu cea mai largă răspândire în natură, în special în alimentele de origine vegetală - fructe (lămâi, portocale, mere, piersici, caise, măceşe, coacăze) şi zarzavaturi (tomate, morcovi, ardei). Aproape toate vegetale conţin aceasta vitamină. În alimentele de origine animală se găseşte în ficat, carne, gălbenuş de ou, lapte, etc. Deoarece este sensibilă la acţiunea căldurii şi la oxidare, păstrarea şi prelucrarea tehnică a alimentelor duce la pierderi mari ale vitaminei C. Rolul acestei vitamine în organism este de reglare a metabolismului celular, de întărire a capacităţii de apărare a celulelor împotriva infecţiilor, de a împiedica producerea hemoragiilor. Necesarul de vitamina C variază în raport cu vârsta şi starea generală, însă în medie, se apreciază a fi de 50-100 mg/zi.

User login

Theme by Danetsoft and Danang Probo Sayekti inspired by Maksimer