În general, ne gândim că într-o familie există o boală dominantă atunci când se înregistrează mulţi bolnavi, când bolnavul are cel puţin un părinte bolnav  şi dacă nu apar căsătorii între rude. 

Putem spune cu certitudine că este o boală dominantă atunci când 2 părinţi sănătoşi au numai copii sănătoşi, iar 2 părinţi bolnavi au şi copii sănătoşi.

 

Transmiterea autozomal dominantă

 

Se poate aprecia că într-o familie este o boală autozomal dominant (figura 3) atunci când găsim că boala afectează la fel bărbaţii şi femeile şi în afară de criteriile generale de mai sus se mai asociază măcar unul din următoarele criterii:

• 2 părinţi bolnavi au o fată sănătoasă;

• Tatăl bolnav are un băiat bolnav (transmitere tată – fiu);

• Tatăl bolnav are o fiică sănătoasă;

• Mama sănătoasă are un băiat bolnav.

 

Transmiterea dominantă legată de X

Afirmăm că într-o familie este o boală dominantă legată de X atunci când găsim că boala afectează mai ales fetele şi în afară de criteriile generale de mai sus se mai asociază măcar unul din următoarele criterii:

• 2 părinţi bolnavi au numai băieţi sănătoşi, fetele fiind bolnave;

• Tatăl bolnav are toţi băieţii sănătoşi (nu există transmitere tată – fiu);

• Tatăl bolnav are fete bolnave;

• Mama sănătoasă are băieţi sănătoşi.

Figura nr 3. Transmiterea autosomal dominanta.

Figura nr 3. Transmiterea autosomal dominanta.

 

Particularităţi ale eredităţii autozomal dominante (AD)

Penetranţa se defineşte prin frecvenţa manifestărilor genei mutante în raport cu numărul total de purtători ai genei defective. Poate fi, de asemenea, definită ca fiind frecvenţa cu care o genă dominantă produce un defect detectabil la heterozigoţi. O genă are penetranţă completă când toţi purtătorii manifestă caracterul imprimat de gena respectivă.

Penetranţa incompletă şi lipsa de penetranţă se referă la situaţiile în care doar o parte dintre purtători prezintă tulburările specifice. Aceştia au însă descendenţi afectaţi, ceea ce arată că gena a „sărit” o generaţie.

Nonpenetranţa se referă, aşadar, la situaţia în care alela mutantă este moştenită dar rămâneneexprimată. Penetranţa este un concept clinic. Ea poate fi influenţată de factori printre carefigurează vârsta (exemplu boala Huntington în cazul căreia penetranţa la naştere este 0, la 40 deani - 50%, atingând la vârsta de 70 de ani valoarea de 100%), sexul, capacitatea de discriminare ametodelor de diagnostic utilizate (exemplu: semnele sclerozei tuberoase pot fi detectate prinrezonanţa magnetică nucleară).

Exemple de mutaţii cu penetranţă incompletă: bradidactilia, camptodactilia, unele forme de cataractă, de anoftalmie sau de microftalmie.

Expresivitatea este definită de intensitatea diferită a manifestărilor clinice ale anomalieiclinice în cazul anomaliilor genetice prezente în aceeaşi familie sau în familii diferite. Una dintreexplicaţiile acestui fenomen o constituie interacţiunea mutaţiei cu alte gene nealele şi factorii mediului ambiant. Expresivitatea este un concept calitativ – exprimă gradul de manifestare fenotipică a unei gene. Expresivitatea variabilă generează probele celor care acordă sfatul genetic.

Exemplu: Neurofibromatoza tipul I. Boala, a cărei prevalenţă este de 1:3000 de naşteri, se manifestă în formele uşoare prin leziuni cutanate (mai mult de 6 pete pigmentare de culoarea cafelei cu lapte cu diametrul de peste 1,5 cm - tumori subcutanate – neurofibroame), leziuni oculare (hamartoame iridiene pigmentare –noduli Lisch). În formele severe se înregistrează leziuni tumorale ale sistemului nervos central (glioamede nervi optici, astrocitoame, neurofibroame), handicap mental, scolioză, neoplasme extraneurale (leucemii, osteoame, rabdomiosarcoame, tumoră Wilms). Cei mai mulţi dintre bolnavii cu forme severe ale neurofibromatozei tipul 1 mor de cancer.

Pleiotropia defineşte situaţia în care gena mutantă are efecte multiple, manifestate la nivelul unor organe sau ţesuturi diferite. Pleiotropia poate fi: coerentă (ca în cazul anemiei drepanocitare în care substituţia acidului glutamic cu valina se soldează cu modificări conformaţionale ale hemoglobinei; hematiile iau formă de seceră, iar afinitatea pentru oxigen creşte, apar microinfarcte şi hemoliză) sau necoerentă, un exemplu fiind cel al sindromului Peutz-Jeghers, în al cărui tablou clinic figurează polipi gastrointestinali cu tendinţă de degenerare malignă, precum şi pete pigmentare periorale.


Important!

Mutaţiile „de novo” sunt prezente la probanzi ai căror părinţi sunt fenotipic normali şi la careanaliza genetică moleculară nu evidenţiază existenţa mutaţiei. Acest fenomen se explică prinapariţia alelei defective în linia germinală a unuia dintre părinţi. La descendenţii probandului boalava urma caracteristicile transmiterii dominante. Pentru unele gene, incidenţa mutaţiilor de novoeste foarte înaltă. În această categorie se înscriu genele care imprimă fenotipul acondroplaziei(80%), al neurofibromatozei tipul 1 (50%) şi al bolii Marfan (50%).

Anticipaţia este termenul care descrie reducerea de la o generaţia la alta a vârstei de debut, împreună cu creşterea severităţii manifestărilor clinice. Exemple sunt distrofia miotonică Steinert şi boala Huntington.

Mozaicismul gonadal. Termenul de mozaic defineşte contribuţia a două sau mai multegenotipuri la constituirea unui fenotip. Altfel spus, mozaicul este expresia prezenţei la un unindivid dezvoltat dintr-un singur zigot a mai multor populaţii celulare cu genotipuri diferite.Mozaicismul gonadal rezultă în urma producerii unei mutaţii genice sau cromozomiale exclusiv înlinia germinală a unui bărbat sau a unei femei. Purtătorii unor astfel de anomalii nu manifestă modificări fenotipice, dar pot genera descendenţi afectaţi. Proporţia acestora va depinde de numărul de gameţi purtători ai mutaţiei.

Mozaicismul gonadal a fost incriminat în producerea unor boli, atât autozomal dominante (acondroplazia, osteogeneza imperfectă), cât şi recesive legate de cromozomul X (distrofia musculară Duchenne, hemofilia).


 

User login

Theme by Danetsoft and Danang Probo Sayekti inspired by Maksimer