Attachment Size
fabry powerpoint.ppt 1.51 MB

Boala Fabry

Victoria Creţ

Definiţie clinică

Boala Fabry este o boală genetică de metabolism în care deficitul unei enzime lizozomale - alfa-galactozidaza A(numită şi ceramidetrihexosidaza) – determină acumularea patologică a unor particule lipidice (globotriaosylceramide) în pereţii vaselor de sânge din întregul organism, cu afectarea în mod special a vaselor din piele, rinichi, inimă, creier şi sistem nervos.

Boala – cunoscută şi sub denumirea de Angiokeratoma difuză, Morbus Fabry sau boala Anderson-Fabry, a fost descrisă pentru prima dată în 1898 de către Anderson în Anglia şi Fabry în Germania.

Frecvenţa bolii

Boala apare la toate grupele etnice, incidenţa fiind apreciată la 1: 40 000 băieţi.

Aspecte genetice

Boala Fabry se transmite în mod recesiv legat de cromozomul X. Gena mutantă este situată pe cromozomul Xq22, unul dintre cei doi cromozomi care determină sexul. Femeile au doi cromozomi X, câte unul moştenit de la fiecare părinte. Bărbaţii au un cromozom X moştenit de la mamă şi un cromozom Y moştenit de la tată. O femeie cu Fabry a primit un cromozom X cu gena mutantă şi un alt cromozom X cu gena normală, astfel ea fiind protejată de manifestările majore ale bolii. În schimb, băieţii cu boala Fabry primesc numai un cromozom X care are gena mutantă (de la mamă), celălalt cromozom fiind cromozomul Y de la tată.

Toţi copiii unei mame cu boala Fabry, atât fetele cât şi băieţii, au un risc de 50% de a moşteni gena mutantă de la mama lor. În schimb, dacă tatăl este bolnav Fabry, toate fetele lui vor moşteni gena, dar băieţii nu.

Semne clinice

La băieţi: Boala debutează în copilărie, prin episoade de durere şi senzaţie de arsură la nivelul mâinilor şi picioarelor, declanşate de excerciţii fizice, stres, febră, oboseală sau schimbarea condiţiilor meteorologice. În evoluţie apar angiokeratoamele, care sunt micromacule de culoare roşu-închis, cu localizare de la nivelul ombilicului până la genunchi şi densitate mare. Progresia bolii este foarte lentă, astfel că, între 30 şi 45 ani, apar manifestările clinice legate de afectarea renală, cardiacă sau neurologică.

Manifestările clinice ale bolii Fabry sunt:

• neurologice:

- acroparestezia (senzaţie de arsură dureroasă la nivelul palmelor şi plantelor);

- „crizele Fabry” (episoade acute de durere intensă, iradiantă, de la nivelul extremităţilor, durere care poate dura de la minute la săptămâni ;

- intoleranţa la căldură, frig şi excerciţii fizice ;

- pierderea auzului şi tinnitus;

• dermatologice:

- angiokeratoame;

- hipohidroza (pierderea capacităţii de a transpire);

• gastrointestinale:

- dureri post-prandiale; colici abdominale; greţuri, diaree;

• oculare:

- opacităţi corneene care nu afectează acuitatea vizuală;

- leziuni vasculare ale conjunctivei, retinei şi opacităţi corneene;

• cerebrovasculare:

- accident vascular ischemic precoce;

- tromboze; atacuri ischemice tranzitorii;

- hemipareză; vertij / ameţeli;

• cardiace:

- hipertrofie ventriculară stângă;

- insuficienţă cardiacă;

- valvulopatii: insuficienţă mitrală

- boală coronariană;

• renale:

- proteinurie ;

- alterarea funcţiei tubulare renale ;

- insuficienţă renală ;

• psihosociale:

- depresie; diminuarea calităţii vieţii.

La femei: Manifestările clinice sunt extrem de variate, de la paciente complet asimptomatice la paciente cu manifestări severe de boală, asemănătoare cu bărbaţii hemizigoţi (variabilitatea este cauzată, cel mai probabil, de inactivarea randomizată a unui cromozom X în fiecare celulă).

Manifestările cele mai frecvente la femeile cu Fabry sunt :

• opacităţile corneene (la 70%);

• angiokeratoame;

• acroparestezii;

• anhidroză;

• tulburări gastrointestinale;

• leziuni vasculare conjunctivale şi retiniene;

• afectare renală;

• tinitus şi vertij;

• afectare cardiovasculară, cerebrovasculară;

• oboseală.

Stabilirea diagnosticului. Metode de diagnostic

Diagnosticul definitiv, specific, de boală Fabry include:

• diagnosticul enzimatic, prin determinarea nivelului de activitate a alfa-galactozidazei în leucocite sau culturi de fibroblaşti. Un nivel scăzut al activităţii enzimatice sau chiar absenţa acesteia confirmă boala;

• diagnosticul molecular, prin analiza ADN, care permite identificarea mutaţiilor.

Până în prezent au fost identificate peste 240 de mutaţii pentru boala Fabry, la nivelul cromozomul Xq22.1.

O menţiune specială se impune referitor la femeile purtătoare (heterozigote) ale genei mutante, la care nivelul de activitate al enzimei se situează la limita inferioară a normalului; la acestea este necesară analiza ADNpentru identificarea mutaţiilor în vederea precizării stării de purtător.

În ţara noastră această investigaţie este posibilă, din anul 1997, în Centrul de Patologie Genetică al Clinicii Pediatrie I- Laboratorul de Biochimie al UMF Cluj (D-na Conf. Dr. Cristina Drugan).

Examinări diverse, adresate diferitelor categorii de manifestări ale bolii (neurologice, nefrologice, cardiace) se impun în vederea monitorizării evoluţiei şi intervenţiilor terapeutice adecvate.

Sfat genetic

Având în vedere faptul că este o boală cu transmitere recesivă legată de X, modul de transmitere al bolii este diferit în funcţie de părintele care are gena mutantă: dintre urmaşii unui bărbat cu boală Fabry doar fetele vor moşteni gena mutantă; dacă o femeie are boala Fabry, toţi băieţii acesteia vor fi bolnavi (hemizigoţi) iar fetele vor fi purtătoare (heterozigote) şi vor transmite boala mai departe, la generaţia următoare.

Diagnostic prenatal

Diagnosticul prenatal este indicat în familiile cu risc (în care există un bolnav cu Fabry). Dozarea activităţii enzimatice a alfa-galactozidazei sau analiza ADNpentru evidenţierea mutaţiei cunoscute în familie se efectuează în trimestrul Ide sarcină (în celulele obţinute prin biopsie de vilozităţi coriale) sau în trimestrul IIde sarcină (în celulele din lichidul amniotic).

Evoluţie şi prognostic

Sub tratament substitutiv enzimatic cu Fabrazyme evoluţia este favorabilă şi prognosticul bun. În absenţa tratamentului specific enzimatic, evoluţia este gravă, cu apariţia complicaţiilor cardiace şi renale severe, prognosticul fiind infaust, cu deces la vârsta de adult tânăr.

Posibilităţi de tratament, îngrijire şi urmărire

Boala Fabry face parte din categoria bolilor lizozomale (alături de boala Gaucher, MPZ1, Pompe) care beneficiază de tratament substitutiv enzimatic (din august 2001).

Medicamentul se numeşte Fabrazyme (algazidaza beta, flacoane a 35 mg), este o formă recombinantă de alfa-galactozidaza umană, produs de compania Genzyme, înlocuieşte enzima deficitară şi determină reducerea particulelor lipidice acumulate în rinichi, inimă sau piele, cu efecte benefice asupra funcţiei acestora (cu atât mai bune cu cât s-a tratamentul s-a iniţiat în stadiile precoce ale bolii). Administrarea se face în perfuzie i.v., medicamentul fiind foarte bine tolerat.

Tratamentul nespecific al bolii Fabry, singurul disponibil înainte de introducerea terapiei enzimatice de substituţie, se adresa manifestărilor severe de boală. Utilizarea Fenitoinului sau Carbamazepinei diminua frecvenţa acroparesteziilor şi a crizelor de durere iar dializa şi transplantul renal erau singurele terapii posibile pentru pacienţii cu insuficienţă renală în stadiu terminal.

Viaţa cotidiană

Foarte diferită, în funcţie de severitatea bolii, de schema terapeutică şi de vârstă, de la una relativ normală la o viaţă cu multiple restricţii şi activităţi limitate.

User login