Sindromul autoinflamator familial la rece

Cod ORPHA: 47045

ICD-10 : L50.2

Sinonime: FCAS (acronimul de la “familial cold-induced autoinflammatory syndrome”), sindromul autoinflamator familial indus de frig, urticaria familială la rece.

Definiţie clinică: FCAS sau sindromul autoinflamator familial la rece este o formă de criopirinopatie (sindromului periodic asociat criopirinei). Boala se caracterizează prin episoade scurte, recurente, de febră sau frison, erupţii urticariforme nepruriginoase, semne generale de inflamaţie (cefalee, congestie conjunctivală,  artralgii, mialgii, transpiraţii profuze, senzaţie de sete extremă şi greaţă) care apar după expunerea la rece, schimbări bruşte de temperatură sau aer condiţionat. Atacurile debutează la 1-2 ore după expunere, durează sub 24 ore şi se auto-limitează fără un tratament specific.

 Frecvenţa bolii: FCAS este o boală rară, a cărei frecvenţă este necunoscută, dar prevalenţa estimată a criopirinopatiilor este de 1/360 000.

 Aspecte genetice: AD cu expresie variabilă, datorată mutaţiilor genei NPLR3 sau CIAS1 (1q44) care codifică criopirina, cu creşterea funcţiei acesteia, determinînd hipersecreţia de interleukină 1 beta  şi inflamaţie excesivă. Mutaţiile aceleiaşi gene pot să determine alte fenotipuri de boală, sindromul Muckle-Wells şi sindromul CINCA/NOMID. Analiza mutaţională negativă nu exclude boala la o persoană cu simptome tipice. Toate mutaţiile în FCAS au fost identificate în exonul 3 al CIAS1.

Semne clinice: Debutul este variabil, în general în copilăria mică, înainte de vârsta de 6 luni,dar se descrie şi mai târziu în cursul vieţii adulte. Simptomele depind de intensitatea şi durata expunerii (de la 5 minute la 3 ore), iar durata medie a unui atac este de circa 12 ore.

Erupţia urticariformă nepruriginoasă (plăci confluente eritematoase pe fondul unor macule discrete roz-pal) este prezentă din copilărie, adesea permanent, intensificându-se în cursul puseului acut. Diferenţierea dintre erupţia din cadrul FCAS şi urticaria la rece (o formă de urticarie la factori fizici) se face prin testul cubului de gheaţă aplicat pe piele timp de 5 minute: în urticaria la rece erupţia cutanată apare imediat, la sediul de contact cu cubul de gheaţă, este pruriginoasă, uneori însoţită de angioedem şi hipotensiune şi se rezolvă în ore; prin contrast, în FCAS testul cubului de gheaţă este negativ.

Hipoacuzia neuro-senzorială este rară, dar posibilă. Pot exista şi manifestări oculare, mai frecvent conjunctivită, opacităţi corneene, dar şi episclerită şi iridociclită. Alte semne ale bolii sunt eritemul si edemul roz periocular, edemul extremităţilor, care poate fi uneori unilateral, eritemul transversal al feţei dorsale a mâinilor şi degetele „în băţ de toboşar” sau unghiile „în sticlă de ceasornic”.

 Stabilirea diagnosticului, Metode de diagnostic: Diagnosticul se pune pe baza anamnezei detaliate şi a tabloului clinic, al testelor de laborator, biopsiei cutanate care relevă urticarie neutrofilică şi în special al testării genetice (adesea pot fi utile şi teste genetice pentru alte boli autoinflamatorii). Testele de laborator relevă în cursul atacului sindrom inflamator, leucocitoză cu neutrofilie şi adesea creşterea IL-6.

 Sfat genetic: Pentru diagnosticul prenatal se poate face secvenţierea genei NLRP3 (CIAS1).

 Diagnostic prenatal: Boala poate fi transmisă de la o generaţie la alta, autozomal dominant (adică există o şansă de ½ ca un părinte afectat să transmită copilului gena mutantă), sau poate fi datorată unor mutaţii spontane ale NPLR3.

Evoluţie şi prognostic: In general boala scade calitatea vieţii, dar amiloidoza secundară este, din fericire, rară, faţă de alte criopirinopatii. Unele cazuri severe au (similar sindromului Muckle-Wells) şi hipoacuzie şi rareori complicaţii oculare şi de sistem nervos central.

Posibilităţi de tratament: La ora actuală tratamentele recomandate sunt inhibitorii de interleukină 1 β (anakinra, canakinumab). Terapia cu prednison poate cupa puseele de inflamaţie.

 Ingrijire şi urmărire:se monitorizează controlul inflamaţiei (reactanţii de fază acută, VSH, proteina C reactivă, serum amiloidul A), prezenţa amiloidozei, funcţia auditivă.

 Viaţa cotidiană: Pacienţii trebuie să evite expunerea la frig, stress şi alte evenimente individuale care se asociază cu declanşarea unui puseu de boală.

 

 

Referinţe:

Kuemmerle-Deschner JB: CAPS- pathogenesis, presentation and treatment of an autoinflammatory disease. Sem Immunopathol 2015; 37(4):377-85.

Kone-Paut I,  Galeotti C: Current treatment recommendations and consideration for cryopyrin-associated periodic syndrome. Exp Rev Clin Immunol 2015; 11:1083-92.

Neven B, Prieur AM, Quartier dit Maire P: Cryopyrinopathies: update on pathogenesis and treatment. Nature Clin Practice Rheumatol 2008; 4:481-98.

Yu JR, Leslie KS: Cryopyrin-associated periodic syndrome: An update on  diagnosis and treatment response. Curr Allergy Asthma Rep 2011; 11:12-20.

Goldbach-Mansky R, Kastner DL: Autoinflammation: the prominent role of IL/1 in monogenic autoinflammatory diseases and implications for common illnesses. J Allergy Clin Immunol 2009; 124:1141-9.

Hoffmann HM: Therapy of autoinflammatory syndromes.J Allergy Clin Immunol 2009; 124:1129-38.

Shinawi M, Scaglia F et al. Emedicine: Hereditary periodic fever syndromes. Available: http://emedicine.medscape.com/article/-overview [accessed 24/09/2016].