banner expert rare

Concluziile Conferinţei bilaterale România - Norvegia „AD AUGUSTA PER ANGUSTA” atrag atenția asupra necesității realizării de ”patient pathways” – circuite ale pacienților în vederea asigurării continuității îngrijirii pacienților.

În afara statusului fizic care poate suferi mari schimbări în timp, o variabilă care influenţează major planul terapeutic de recuperare este vârsta pacientului.

Copilăria este privită ca o perioadă critică pentru dezvoltarea abilităţilor fizice, cognitive şi emoţionale care formează fundaţia dezvoltării sănătoase. Terapia trebuie să înceapă în primii ani de viaţă astfel încât să asigure creşterea, dezvoltarea şi menţinerea abilităţilor. În timp, programul de recuperare va urmări minimalizarea întârzierilor în dezvoltare, pentru a creşte competenţele şi a promova funcţionarea adaptată a copilului şi a familiei sale. După vârsta de 5 ani, obiectivele intervenţiei se mută gradual de pe dezvoltarea motorie spre cea cognitivă. Programele terapeutice vor urmări în principal promovarea independenţei (îmbrăcatul, spălatul, mâncatul) şi adaptarea pentru şcoală.

Pentru copiii cu funcţie cognitivă bună, programele kinetice vor fi reduse ca intensitate şi frecvenţă, accentul fiind pus pe terapia ocupaţională şi intervenţia psihopedagogică. Terapeutul va ajuta copilul să-şi dezvolte abilităţile motorii fine precum scrisul, desenatul, activităţile de îngrijire personală, activităţile de joc şi socializare. De asemenea va asista pacientul în folosirea de dispozitive şi echipamente ajutătoare care să-i permită creşterea participării la activităţile curriculare şi extracurriculare. O altă sarcină importantă la această vârstă este încurajarea participării la activităţi sportive regulate în comunitate, în funcţie de capacitatea funcţională a copilului şi posibilităţile comunităţii în care trăieşte familia.

Perioada de adolescenţă necesită atenţie deosebită, este perioada de transformări fizice, emoţionale şi sociale semnificative. Terapia va avea drept scop principal menţinerea independenţei, descoperirea înclinaţiilor şi abilităţilor care îl fac apt pentru o anumită profesie, dezvoltarea de relaţii sociale şi intime. Consilierea psihologică capătă o importanţă foarte mare, iar asistentul social trebuie să fie şi el implicat pentru a oferi suport pacientului şi familiei sale.

Pe măsură ce pacientul trece spre viaţa de adult, obiectivele terapeutice se modifică, rolul programului recuperator fiind acela de a facilita independenţa, participarea socială şi integrarea în comunitate. În perioada de adult, continuarea kinetoterapiei în mod cronic se impune doar pentru scopuri funcţionale specifice. De asemenea, se va acorda atenţie sporită managementului efectelor înaintării în vârstă şi asocierii comorbidităţilor.

User login

Theme by Danetsoft and Danang Probo Sayekti inspired by Maksimer