banner expert rare

Educație de masă și alternative educaționale

Unul dintre drepturile fundamentale ale oricărei persoane este dreptul la şanse egale în educaţie, dreptul de a fi susţinut în a-şi valorifica la maximum propriul potenţial. Prin intermediul educaţiei, persoana cu dizabilităţi produse de boli rare beneficiază de sprijinul necesar pentru a-şi însuşi anumite cunoştinţe, a-şi forma anumite deprinderi care să o ajute să se adapteze cerinţelor vieţii de zi cu zi, să depăşească obstacolele cu care se confruntă în procesul adaptării sociale.

Deși dreptul la educație al persoanelor cu dizabilități este reglementat prin lege și există alternative educaționale destinate copiilor cu dizabilități, numărul redus de servicii educaționale și distribuția lor geografică limitează accesul la educație al acestora. De departe cei mai dezavantajați sunt copiii cu dizabilități ce locuiesc în mediul rural, unde nu există centre școlare pentru educație incluzivă și nici centre de zi care să compenseze absența unei forme oficiale de învățământ. Iar acolo unde aceste servicii există și sunt accesate, numărul orelor de terapii specifice și a altor servicii de suport pe care sistemul de învățământ este capabil să le ofere într-un context formal și specializat este limitat și nu reușește să răspundă nevoilor copilului cu dizabilități.

În prezent, practica educaţională din România s-a orientat înspre includerea persoanelor cu dizabilităţi în medii educaţionale şi de viaţă normale pentru comunitate sau cât mai apropiate de mediile obişnuite. În spiritul unei educaţii pentru toţi şi cu scopul de a creşte calitatea vieţii persoanelor cu dizabilităţi, preocupările actuale ale şcolii româneşti urmăresc egalizarea şanselor la educaţie şi normalizarea. Egalizarea şanselor în domeniul educaţiei impune ca şcolarizarea copiilor cu dizabilităţi să se realizeze, pe cât posibil, în cadrul sistemului general de învăţământ, iar învăţământul obligatoriu să includă copii cu toate tipurile şi nivelurile de handicap. Asigurarea egalităţii de şanse este realizabilă dacă şcoala facilitează accesul persoanelor cu cerinţe educative speciale la condiţii de viaţă cotidiană cât mai apropiate posibil de condiţiile obişnuite şi la anumite servicii suplimentare, care să fie în concordanţă cu nevoile individuale.

Confrom Legii 448/2006 persoanele cu handicap au acces liber şi egal la orice formă de educaţie, indiferent de vârstă, în conformitate cu tipul, gradul de handicap şi nevoile educaţionale ale acestora. Persoanelor cu handicap li se asigură educaţia permanentă şi formarea profesională de‐a lungul întregii vieţi.

Educaţia persoanelor cu dizabilităţi produse de boli rare se realizează în instituţii de învăţământ incluse în sistemul naţional de educaţie şi coordonate de către Ministerul Educaţiei, Cercetării și Inovării. Există mai multe alternative educaţionale pentru şcolarizarea persoanelor cu dizabilităţi, conform Legii nr. 448/2006:

  1. unităţi de învăţământ special / centre şcolare pentru educaţie incluzivă;
  2. integrarea individuală în unităţi de învăţământ de masă, inclusiv în unităţi cu predare în limbile minorităţilor naţionale;
  3. grupe sau clase speciale compacte, integrate în unităţi preşcolare şi şcolare de masă;
  4. servicii educaţionale prin cadrele didactice itinerante/de sprijin;
  5. şcolarizare la domiciliu până la absolvirea studiilor liceale, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 de ani;
  6. educaţia „la patul de spital”, pe durata spitalizării;
  7. alternative educaţionale.

 

Educația adulților și reconversia profesională

Conform legislaţiei în vigoare, „persoanelor cu handicap li se asigură educaţia permanentă şi formarea profesională de-a lungul întregii vieţi”(Art. 15, Legea nr. 448/2006). Educaţia adulţilor cu handicap se realizează printr-o gamă nu foarte variată de alternative:

  • A doua şansă – este o alternativă la parcurgerea învăţământului obligatoriu şi se adresează de regulă persoanelor care şi-au întrerupt din diferite motive studiile obligatorii şi au depăşit cu cel puţin 4 ani vârsta de şcolarizare.
  • Învăţământ universitar – Adulţii cu dizabilităţi produse de boli rare care au potenţial şi vor să se specializeze în anumite domenii, pot urma cursuri universitare, fie la zi, fie la forma de învăţământ la distanţă. Învăţământul la distanţă este o alternativă oferită de majoritatea universităţilor care este axată în principal pe studiul individual, acasă, a materialelor de curs puse la dispoziţie de către profesori şi prezentarea doar la examene. De menţionat că unele universităţi oferă locuri speciale pentru persoanele cu dizabilităţi.
  • Cursuri de calificare/specializare/perfecţionare – reprezintă o alternativă educaţională pentru adulţii cu dizabilităţi care vor să dobândească anumite competenţe pentru a profesa într-un anumit domeniu. Ei pot urma aceste cursuri la diferite Centre de formare a adulţilor sau în cadrul altor instituţii abilitate de Autoritatea  Națională pentru Calificări.
  • Certificarea competenţelor profesionale – Există situaţii în care adulţii cu dizabilităţi produse de boli rare, fără a urma cursuri de specializare, deţin anumite competenţe care îi fac apţi pentru a profesa într-un anumit domeniu. Pentru a face dovada respectivelor competenţe în faţa potenţialilor angajatori, se poate apela la un Centru de evaluare a competenţelor profesionale care, în baza unei examinări, va emite un Certificat ce va atesta competenţele deţinute de candidat.

Apelarea la unele dintre aceste alternative educaţionale poate să-i faciliteze adultului cu dizabilităţi produse de o boală rară încadrarea în muncă. În cazul în care boala survine ulterior încadrării în muncă a persoanei, se impune cel mai adesea o redefinire a parcursului profesional, o reconversie profesională. Un curs de respecializare poate spori şansele de a găsi un loc de muncă şi îl poate ajuta pe adult să facă faţă mai uşor schimbării cauzate de handicapul produs de boală.

User login

Theme by Danetsoft and Danang Probo Sayekti inspired by Maksimer