Angelmann Sindrom

Attachment Size
SINDROMULANGELMANN.ppt 4.13 MB

Angelmann Sindrom

Dr. Cristina Skrypnyk

Definiţie clinică

  • Sindromul Angelman este o boală genetică caracterizată prin retard mintal, retard sever de vorbire, facies caracteristic, microcefalie, mişcări de tip ataxic, convulsii şi un comportament particular, cu crize paroxistice de râs.
     
  • Retardul de dezvoltare devine evident în jurul vârstei de 6 luni iar tabloul clinic caracteristic se conturează adesea după vârsta de 1 an.

 

Frecvenţa bolii

Sindromul Angelman are o  frecvenţă de 1:12000-20000 de nou născuţi.

 

Aspecte genetice

  • Sindromul Angelman este cauzat de modificări ale unei gene materne (UBE3A) de pe regiunea amprentată a cromozomul 15 (15q11q13).
  • microdeleţie  a regiunii 15q11q12 materne
  •      (70% din pacienţi)
  • UPD15= doi cromozomi 15 de origine paternă (7% din pacienţi)
  • translocaţie, inversie cromozomială implicând regiunea critică 15q11.2
  •      (1% din pacienţi).
  • mutaţie în gena UBE3A
  •       (11% din pacienţi)

 

Semne clinice

  • Diagnosticul clinic de sindrom Angelman este susţinut de:
     
  • dificultăţi de alimentare
  • retard de dezvoltare
  •  microcefalie până la vârsta de 2 ani
  • convulsii, după vârsta de trei ani
  • retard de vorbire, comunicare nonverbală
  • tremur al membrelor, mişcări de balans
  • râs paroxistic, atenţie redusă
  • dismorfie cranifaciala: occiput aplatizat, strabism, protruzia limbii,  gură largă, dinţi spaţiaţi, mandibulă proeminentă, hipopigmentare iriană şi cutanată

 

Metode de diagnostic

  • Suspiciunea clinică de Sindrom Angelman trebuie urmată de teste genetice.
  •  -  Testul FISH (hibridizare fluorescenta in situ) poate identifica deleţiile 15q11
  • -   Testul de metilare ADN 15q11 poate detecta UPD 15 paternă.
  • -   Analiza mutaţională se indică în contextul suspicionării unei mutaţii in gena UBE3A.
  • -   11% din cazurile diagnosticate clinic nu pot fi certificate prin teste moleluare de diagnostic, posibil datorită  existenţei altor mecanisme sau gene implicate în definirea fenotipului.

 

Sfat genetic

  • Riscul de recurenţă pentru părinţii unui copil afectat depinde de cauza sindromului: deleţie, disomie uniparentală paternă, defect de amprentare, mutaţie a genei UBE3A.
  • Deleţie=  <1%
  • UPD 15 paternă=  <1%
  • defecte de amprentare= 50%,dacă şi mama are acelaşi defect
  • mutaţie UBE3A = 50%,dacă şi mama are acelaşi defect
  • defecte neidentificate= posibil 50%

 

Diagnostic prenatal

  • Diagnosticul prenatal este posibil pentru toate tipurile de defecte moleculare cunoscute şi se indică după certificarea tipului de defect molecular al cazului index şi  sfatul genetic corelat cu acesta.

     

     

  • Dacă părinţii au un copil afectat prin mutaţie UBE3A, chiar dacă testul mutaţional al mamei este negativ, diagnosticul prenatal trebuie efectuat în contextul  unui posibil mozaicism germinal pentru această mutaţie (mai multe celule germinale posibil afectate).

 

Evoluţie şi prognostic

  • Gradul de severitate al simptomelor asociate sindromului Angelman este diferit de la un pacient la altul şi este corelat cu mecanismul molecular cauzal.
     
  • Durata de viaţă este una normală şi reproducerea  este posibilă. Terapia motorie şi logoterapia  imbunătăţesc considerabil prognosticul.
     
  • Evolutiv, o parte din trăsăturile sindromului (hiperreactivitatea,convulsiile) pot diminua în intensitate şi frecvenţă.

 

Posibilităţi de tratament, îngrijire şi urmărire

  • Hiperreactivitatea este rezistentă la terapia comportamentală iar terapia medicamentoasă sedativă nu pare a fi eficienţă şi are fecte secundare.
  • Terapia anticonvulsivantă si dieta cetogenică sunt necesare pentru controlul convulsiilor.
  • Terapia fizică şi cea ocupaţională  pot îmbunătăţi controlul motor .
  • Logoterapia trebuie axată pe metode nonverbale de comunicare.
  • Sedativele uşoare  şi administrarea de melatonină pot fi utile în controlul tulburărilor de somn.
  • Strabismul  şi problemele oropedice se por corecta chirurgical.
  • Sclioza trebuie monitorizată, în special la pacienţii cu ataxie severă dependenţi de scaunul cu rotile.
  • Controlul dietei este necesar pentru prevenirea obezităţii.

 

Viaţa cotidiană

  •      Deşi comunicarea  este  foarte dificilă (maximum 10  cuvinte) pacienţii cu sindrom Angelman agreează contactul cu alte persoane.
     
  •      Pubertatea este în general normală la adolescenţii cu sindrom  Angelman.
     
  •      Adulţii au de regulă o stare generală bună, dar nu pot avea o viaţă independentă, necesitând îngrijire permanentă din partea familiei.